Cel
mai scurt traseu pentru a ajunge în Rezervaţia
Pietrosul Rodnei porneşte
din oraşul Borşa, aflat la 670 m., urmînd marcajul ce te
poartă pe drumul clasic, marcat cu bandă albastră, până pe
Vârful Pietrosul, la 2303 m. Din şaua Pietrosului se poate ajunge destul
de uşor la salba de lacuri ale Buhăiescului, coborînd din Curmătura Pietrosului cale de 200m diferenţă de nivel.
Prima
parte a drumului se tot coteşte şi se cocoaţă spre Piciorul Moşului, trecînd printre construcţiile finanţate cu bani din
Italia, răsărite pe malurile Gîrlei ca ciupercile după
ploaie, şi unde oamenii locului au trecut în tabăra celor ce
oferă servicii turistice.
Poate fi văzută şi o "vâltoare" care mai spală cu sîrg din cergile vestite ale maramureşenilor, fără a umple apa de chimicale. Păcat că unii
din oamenii locului confundă valea, de altfel pitorească, cu groapa
de gunoi.
La o intersecţie, drumul acum pietruit te poate duce la
schitul ce se află în construcţie, dar care are o căsuţă ,
specifică zonei, aşa de plină de flori, încât cu greu
te poţi desprinde de ea, şi trecând parcă te încearcă
regretul că ai lăsat în urmă ceva ce-i şi al tău.
Trecând
de ultimii uluci ai unui gard ce se ţin cu greu laolaltă, se intră
în patria afinişului ce acoperă aici suprafeţe întinse
şi are darul, atunci cînd fructele sunt coapte, pe la
mijlocul lui august , să te facă să urci mai mult de-a buşilea,
colorându-te pe mâini şi pe la gură mai ceva ca-n
filme. Am poreclit acest loc: vopsitoria. Noroc că trece. De aici
poteca largă străjuită de tot felul de tufe, unele chiar de
zmeură, prin pădure, pe serpentine largi, te apropii de punctul de
belvedere de unde se poate cuprinde cu privirea Căldarea Zănoagei
Mari şi a Vârfului Pietros şi de unde se poate vedea rezultatul muncii
unor oameni, vrednici de toată admiraţia, care au plantat pe toată
coasta, pustiită de un vînt nemilos cu ani în urmă,
puieţi de zâmbru, ce-au ajuns deja la peste un metru înălţime.
Se
trece apoi pe lângă o cruce, moment de reflecţie asupra
forţelor naturii cu care nu se glumeşte, urcând susţinut
spre şaua ce te lasă în pragul staţiei meteo Iezer şi unde
musai să te latre o căţeluşă , prea puţin cooperantă cu
străinul ce încearcă să treacă pe poteca spre splendidul
lac Iezer, aflat la altitudinea de 1785 m.
Pădurea,
ce a rămas deja în urmă, lasă loc vegetaţiei alpine care se
încăpăţânează să ne arate la tot pasul bogăţia de
specii, unele din ele găsindu-se doar aici în toată lumea.
Cu
privirea spre florile smălţuite în culoril ce te încântă,
şi încercând să urmăreşti poteca, te trezeşti la
mal şi descoperi printre sclipirile de oglindă ale lacului aflat
ca din senin la picioarele tale, jocul păstrăvilor avântaţi
după insectele inprudente. Este Lacul Iezer şi aici se află un
minunat şi binemeritat loc de popas.
Măreţia
locului este umbrită doar de gunoaiele, nu foarte multe, lăsate de
unii turişti. Este, din păcate, permisă camparea în corturi.
De altfel se poate solicita cazarea la staţia meteo pentru cazuri
de urgenţă, alături fiind şi un cochet refugiu Salvamont.
De
la lac, serpentinele pliate pe panta accentuată a Pietrosului, avînd
în stânga Zănoaga Iezerului pe care dimineaţa se mai
fâţâie câteodată un ciopor de capre negre, ne
aduce gâfâind în şaua de sub vârf, după ce
am admirat grădinile de flori multicolore răspândite pe toată
faţa muntelui.
De aici trebuie să urci pe vârf, nu de alta
dar în zilele norocoase priveliştea este impresionantă şi
răsplăteşte din plin efortul . Este punctul de unde ai cea mai
amplă vedere asupra Munţilor Maramureşului, dar şi asupra crestei
vestice a lanţului muntos Rodna.
Peisajul
mirific al Rezervaţiei, bogăţia floristică unicat, cerul
răsturnat în apele de cleştar ale lacurilor glaciare pot fi
adăugate la zestrea noastră sufletească respectând regulile
de vizitare ale locului şi nu în ultimă instanţă, pe noi.
Dacă
te poartă paşii prin "aste locuri" nu se poate să nu te
reântorci.
Beniamin Boceanu 20
August 2009. Nota aditionala: Nu dăm permisiunea nimănui sa copieze continutul din
acest blog (IMAGINI si TEXT) si să-l transfere in alte pagini de
internet. (aviz si pentru cei care fac pagini de Travel Guide to Romania)