mybiosis.info blogosphere

Rezevaţia Bila-Lala din Munţii Rodnei

Pasul Rotunda, 1275 m., este punctul de plecare cel mai apropiat pentru a intra în Rezervaţia Bila-Lala şi totodată permite accesul în Munţii Suhard, de unde trecând pe la Vârful Omului, se ajunge în Vatra Dornei. Aici se află un cochet motel pentru popasul celor ce vin cu maşina, iar la mică distanţă, se află si cabana Liviu Croitor, gazdă primitoare pentru cei ce-au plecat cu casa în spate să cutreiere acest minunat colţ de ţară.

Dacă ajungem aici trebuie să vedem panorama impresionantă a ramurii estice a lanţului muntos al munţilor Rodnei, de la Vârful Roşu, Ineuţ, Ineu şi până la Vârful Gărgalău, şi din care se lasă un şir de spinări împădurite până în Valea Bistriţei Aurii.

Urcând pe poteca ce duce spre primele plaiuri domoale ale Suhardului, şi strecurânde-se printre stâne, turme de oi, vaci şi cai, ne putem opri pe Vârful Cociorbii, 1580 m., sau pe Vârful Căturii, 1625 m. De aici, dacă avem noroc de o zi senină, perspectiva înlănţuirii de coline ce se adună spre vârfurile semeţe, lăsând loc stâncâriilor , devine impresionantă şi apoi putem pătrunde cu privirea până spre Obcine, Rarău şi Ucraina, iar spre sud şi est putem vedea Munţii Bârgău şi chiar şi Munţii Călimani.

Din Rotunda, pe lângă o cazemată “puşcată” amintind încă de ultimul război, drumul, marcat cu bandă roşie şi bătut şi de ATV-uri, ne conduce spre Nichitaş, dar ocolind cu băgare de seamă stâna aflată în potecă “numa d-aia” şi cu ochii spre câinii ce nu se ştie de unde pot răsări pentru a-ţi testa rezistenţa pantalonilor.

După un urcuş prelung panta se domoleşte spre Prelucile Gajei, apoi pe curba de nivel, ajungi în Şaua Gajei, unde un stâlp indicator bun de sprijinit rucsacul, te lămureşte cu privire la faptul că pentru a intra în Căldarea Lalei trebuie să cobori pe poteca ce străbate jnepenişurile şi afinişurile aflate pe vale, nu înainte de a poposii şi de a da roată cu privirea spre pragurile din care coboară un şir de cascade minunate, ori spre falnicii pini zâmbru, ce formează aici o pădure răzleţită prin covorul de jnepeni ce îmbracă versanţii.

Coborâşul se sfârşeşte iute şi pe sub poale de zîmbru, urcând uşor, se iese, peste bolovănişurile primului prag glaciar, prin încâlceala jepilor, până pe malul Lacului Lala Mare. Cuprins de un brâu din omniprezenţii jnepeni, pe latura dinspre vale, lacul cel mai întins al Rodnei are un farmec aparte.

Cascada bogată ce duruie deasupra oglinzii de apă a lacului, în care se reflectă cerul albastru şi norii albi, în zilele prielnice, poartă apele din Căldarea Lalei Mici spre a se întîlni cu cele ale Lalei Mari, într-o luncă ce domoleşte doar pentru puţin năvala acestora, lăsându-le apoi în vâltoarea din Zăpodia Detunată spre Gura Lalei unde vor întâlni Bistriţa Aurie.

Un popas prelungit pe malurile lacului este necesar pentru a admira jocul păstrăvilor ce sparg suprafaţa apei şi pentru a admira bogăţia de flori ce străjuiesc malurile. Izvorul din dreapta lacului, după ce trece printr-un grohotiş, formează o porţiune mlăştinoasă în care bumbăcăriţa se simte ca acasă.

Plaiul pe care se aşterne poteca ce urcă spre Lala Mică este adăpostul sutelor de clopoţei ce colorează în albastru porţiuni întinse. Întâlnim Lala Mică chiar sub piramida Ineului ce se înalţă semeţ deasupra lacului, aflat la 1920 m. şi pe malurile căruia vegetaţia alpină formează covoare dese de un verde viu, stropit cu puzderie de flori multicolore. În apa lacului, de altfel puţin adînc, odihneşte o stâncă albă, insuliţă ce-şi are originea printre versanţii abrupţi ai Ineului, la care se ajunge urcând pe lângă un izvor ce reface proviziile de apă ale turistului însetat şi mai răcoreşte frunţile încinse de urcuş, săltând în Şaua Ineuţului la 2100 m., apoi prin Şaua cu Lac, 2140 m., şi căţărându-ne pe faţa sudică a piramidei de piatră, la 2279 m.

Sus, pe Ineu, o cruce de lemn ancorată de un stei de piatră, aduce aminte călătorului despre respectul ce se cuvine să-l avem în faţa măreţiei naturii, măreţie care aici mai mult ca oriunde, ne lasă fără grai.

Verdele, este culoarea ce dăinuie pe acest munte cu vegetaţie abundentă chiar şi în arşiţa verii, şi uitându-te de jur împrejur, vezi multitudinea de nuanţe de verde ce dau culoare covoarelor de catifea ce acoperă tot ce cuprinzi cu vederea.

Splendid, spectacolul de lumină se aşterne astfel, la picioarele turistului aşezat pe promontoriul ce se avântă parcă spre cer. Parcă mai mult ca în restul masivului, pereţii abrupţi ai Ineului adăpostesc până la mijlocul verii o multitudine de plante alpine ce te surprind prin varietatea şi culorile cu care îmbracă şi cele mai expuse prispe de piatră.

Nu fără a arunca o ultimă privire spre cuprinsul rezervaţiei, te desparţi cu greu de acest loc superb pentru a coborâ în Şaua cu Lac, răspântie de drumuri pentru traseul de creastă şi muchia Curăţelului. De aici practic suntem ieşiţi din rezervaţie, lucru ce se vede prin prezenţa turmelor de animale ce cutreieră toată faţa sudică a crestei.

Urmând poteca marcată cu bulină albastră ajungem, după un coborâş accentuat, în Şaua Curăţel la 1500 m. unde stă şi un refugiu Salvamont ce pare mai mult părăsit şi la voia păstorilor. Dar rezistă, spre deosebire de Cabana Puzdrele, care era şi singura cabană din acest masiv şi care a fost mistuită de foc. Indicatorul de aici te lămureşte cu greu cum că spre Rodna Veche poţi alege varianta prin Valea Vinului sau urmând creasta spre Capul Beneşului. La câţiva metrii distanţă se găseşte un izvor tare bun pentru a-ţi spăla sudoarea frunţii şi a-ţi astâmpăra setea, de altfel, intens folosit şi de către turmele ce hălăduiesc pe coastele din apropiere.

Marcajul, triunghi roşu, după ce trece prin stâna aruncată parcă pe coasta abruptă a Găurii Mari, cu ceva câini ce manifestă o atitudine rezonabilă faţă de străinul obosit, intră la adăpostul pădurii, unde răcoarea zilei de vară se mai ostoieşte, şi după serpentinele, ce par a nu se mai sfârşi, ajungi pe fundul văii formate de Izvorul Băilor. De aici, urmând şirul de cascade ce te însoţesc prin Strâmtoarea Dracului, loc dealtfel sinistru denumit de către localnici, dar care nu te poate speria, ajungi la capătul drumului desfundat şi plin de şleauri noroioase pe care se trag cu osârdie buşteni, denumit la Gatere.

Valea Vinului începe din acest punct în care vestigiile vechii mine (Baie) încearcă să se împace cu noua destinaţie a locului, ce se vrea un punct de atracţie turistică. Cele câteva pensiuni aflate în zonă arată că locul este cu adevărat atractiv pentru iubitorii de linişte şi aer curat. Valea Vinului nu înseamnă că aici în loc de apă curge licoarea bahică, este vorba doar de apă minerală naturală, apă inofensivă şi tare bună.

Tare frumoasă este această parte de ţară ce aşteaptă cu răbdare de la noi să respectăm ceea ce, cu dărnicie ne-a fost dat, şi să nu uităm că de noi depinde ca şi cei ce ne vor urma să primească nealterată zestrea de care ne-am îngrijit.

Să ne aplecăm cu smerenie şi cu bucurie să revenim, iar şi iar, pe acest tărâm da basm.

Beniamin Boceanu

22 August 2009

Nota aditionala: Nu dăm permisiunea nimănui sa copieze continutul din acest blog (IMAGINI si TEXT) si să-l transfere in alte pagini de internet. (aviz si pentru cei care fac pagini de Travel Guide to Romania)

28-Aug-2009 beni

scroll to top

Cerastium alpinum lanatum	Campanula alpina	Saxifraga stellaris	Saxifraga paniculata
Saxifraga stellaris	Saxifraga paniculata	Saxifraga bryoides	Saxifraga aizoides
10 image(s) in this album see all images