mybiosis.info blogosphere

Flora alpină din căldarea Bâlea

Situată în inima Munţilor Făgăraş, la o altitudine de 2034 m, căldarea adăposteşte un lac glaciar situat într-un impresionant peisaj alpin cu văi prelungi, abrupturi şi grohotişuri instabile, intercalate de creste zimţate şi vârfuri majestoase.

Vedere spre Căldarea Bâlea © Corina Ardelean

Această zonă are statut de arie protejată din anul 1932, fiind numită Rezervaţia mixtă Bâlea. Sub acest statut se încearcă protejarea florei alpine dispusă în mare parte pe pereţii căldării Bâlea, dar şi pe crestele învecinate. Limitele rezervaţiei cuprind vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2508), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398), Muchea lui Buteanu (2506 m) şi Piscul Bâlii. Rezervaţia poate fi vizitată urmând un traseu marcat care pleacă din spatele cabanei Bâlea.

Cabana Bâlea Lac © Corina Ardelean

Spre deosebire de zonele colinare unde condiţiile climatice sunt mult mai stabile, muntele adăposteşte habitate diferite în funcţie de expoziţia versanţilor, de felul cum cade lumina sau ploaia pe versanţi. Clima în această zonă este rece, de tip alpin, temperatura medie anuală înregistrată situându-se în jurul valorii de zero grade Celsius. Pe versanţii mai puţin expuşi la soare pot fi văzute flori care pe versanţii însoriţi şi-au încetat de mult perioada de înflorire. Acolo unde abruptul devine mai calm datorită lespezilor desprinse din versant s-au format adevarate insule înierbate. Aceste buchete vegetale adună într-un spaţiu restrâns un spectru surprinzător de plante alpine.

Florile alpine reprezentate aici prin peste 140 de specii (dintre care 13? 22? endemice carpatice) încep să-şi facă simtiţă prezenţa de la jumătatea lunii iunie continuându-şi înflorirea până înainte de sfârşitul lunii iulie. Întreaga vegetaţie are aici un ritm biologic alert fiind grăbit de venirea mai timpurie a toamnei. O zi de îngheţ este posibilă în căldarea Bâlei chiar şi la jumătatea lunii august.

Printre primele plante ce înfloresc după o iarnă lungă şi deosebit de rece este Ranunculus crenatus care formează covoare întinse împreuna cu miniaturalii degetari pitici (Soldanella pussila). Aceste specii mai pot fi întâlnite înflorite răzleţ şi la jumătatea lunii iulie.

O prezenţă remarcabilă, bujorul de munte (Rhododendron myrtifolium) îşi are aici perioada maximă de înflorire la jumătatea lunii iunie.

În zona rezervaţiei predomină şisturile cristaline, dar foarte izolat apar şi zone cu calcar. Din această cauză, aici întilnim în special plante care preferă substratul cristalin. Binecunoscuta foare-de-colţ (Leontopodium alpinum) care este iubitoare de calcar este rară în această parte de munte.

Condiţiile extreme ale locului influenţează atât compoziţia speciilor vegetale cât şi aspectul lor modelându-le pentru a rezista variaţiilor de temperatură şi vântului puternic. Aici apare ca dominantă o vegetaţie cu specii de plante puţin înalte între care şi plante specifice tundrei alpine: azalea (Loiseleuria procumbens), specii de sălcii pitice (Salix herbacea, Salix reticulata), garofiţe pitice (Dianthus glacialis subsp. gelidus), diferite graminee pitice.

Vegetaţia brânelor şi a poliţelor cuprinde plante care îmbracă mare parte din stâncărie acolo unde aceasta o permite sau plante care se fixează între crăpaturile stâncilor. Specii diferite de plante se grupează în mici colonii care se ajută reciproc să treacă peste perioadele mai grele. În jurul rozetelor diferitelor saxifrage (Saxifraga paniculata, Saxifraga aizoides, Saxifraga bryoides, Saxifraga stellaris, Saxifraga rotundifolia ,Saxifraga pedemontana ) se fixează de obicei specii de plante ce înfloresc în perioade diferite pentru a nu fi umbrite de tijele florale grupate uneori în dense bucheţele. Multe alte specii divers colorate asociate în variate compoziţii florale ies dintre crăpăturile stâncilor: Cerastium lanatum, Viola alpina, Campanula alpina, Primula minima, Loydia serotina, Geum reptans, Phyteuma confusum, Saxifraga carpatica, aceasta din urma fiind mai rara.

Caracteristică pentru toţi munţii înalţi din ţară este o specie de garofiţă iarba roşioară, Silene acaulis care prin modul ei de creştere îmbrăca zonele golaşe ale stâncilor însufleţindu-le prin culoarea ei rozee.

Alte câteva plante care înfloresc în luna iulie sunt: Minuartia verna, Minuartia sedoides, Cerastium alpinum, Cerastium transsilvanicum, Gnaphalium supinum, Saxifraga exarata subsp. moschata, Phyeuma confussum. Tot în această lună înfloreşte şi Veronica alpina, Veronica baumgartenii, (şopîrliţe de munte) specii considerate mai rare astăzi in peisajul alpin. În zonele putin mai umede, printre muşchi, în grupuri se poate găsi foaia grasă, Pinguicula vulgaris.

O planta endemică cu flori delicate rozee denumită guşa porumbelului de stâncă (Silene dinarica) apare sporadic preferând zonele unde stâncăria rar înierbată are un maximum de expunere solară.

Pe stâncăria de pe traseul abrupt ce urcă spre şaua Caprei poate fi întâlnită şi căldărusa alpină (Aquilegia transsilvanica), specie ce a ajuns sa fie rară în flora noastră alpină şi subalpină. O plantă iubitoare de înălţimi este şi crasulaceul Rhodiola rosea, care prin frunzele ei verzi-albăstrui contrastează delicat cu griul stâncilor.

Deşi pare ca tot ce natura a adunat aici e o dovadă de rezistenţă, căldarea Bâlei este un habitat fragil, foarte uşor de dezechilibrat. Stabilirea plantelor în asemenea condiţii s-a facut într-un timp îndelungat. Fiecare specie şi-a dobândit prezenţa ei aici prin relaţie directă şi profundă cu mediul, într-o combinaţie unică şi irepetabilă.

Corina Ardelean ©

4 Februarie 2009
© mybiosis.info

Nota aditionala: Nu dăm permisiunea nimanui sa copieze continutul din acest blog (IMAGINI si TEXT) si să-l transfere in alte pagini de internet. (aviz pentru cei care fac pagini de Travel Guide to Romania)

01-Feb-2010 corinaa

scroll to top

Pritzelago alpina brevicaulis	Pedicularis oederi	Gentiana orbicularis	Cerastium alpinum
Saxifraga androsacea	Sedum alpestre	Gnaphalium supinum	Myosotis alpestris
187 image(s) in this album see all images